COMUNICAT DE PRESĂ

dedicat:

prezentării Raportului referitor la aplicarea torturei, la condiţiile inumane şi degradante, cât şi lipsa condiţiilor elementare de igienă şi a produselor alimentare pentru persoanele deţinute în instituţiile penitenciare din Republica Moldova

În Republica Moldova există un set întreg de legi ce reglamentează drepturile şi libertăţile omului, acestea, în marea majoritate, se bazează pe actele internaţionale (convenţii, tratate, etc.) la care RM este parte. Referindu-ne la drepturile persoanelor private de libertate, trebuie să menţionăm că drepturile acestei categorii de persoane sunt stipulate atît de actele internaţionale, (DUDO, Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, Convenţia împotriva torturi şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante etc.), cît şi de cele naţionale, precum Comstituţia RM, CPP al RM, CE al RM ş.a. Însă, legea ce prevede mai detaliat principiile execuţional-penale, statutul juridic al condamnatului, executarea diferitor categoriii de pedepse, condiţii materiale şi de trai, asistenţă medicală în penetenciare, este Codul de Executare al RM.

Referindune la persoanele private de libertate menţionăm că în această categorie pot fi incluse persoanele: reţinute, arestate (bănuitul, învinuitul, inculpatul), condamnate ce îşi ispăşesc pedeapsa în instituţiile privative de libertate. Noi, însă, ţinînd cont de statutul procesual al persoanei şi de posibilităţile legale de realizare a drepturilor sale în dependenţă de acest statut, ne vom opri mai detaliat asupra condamnaţilor.

Condamnaţii (adică persoanele ce au săvîrşi o infracţiune recunoscută prin senţinţa instanţei rămase definitivă) chiar fiind recunoscuţi ca criminali şi sancţionaţi pentru această crimă, oricum, rămîn a fi fiinţe umane şi trebuie să-şi păstreze toate drepturi prevăzute atît de legislaţia naţională cît şi cea internaţională, cu excepţia dreptului la libera circulaţie.

Pentru ca drepturile condamnaţilor să nu fie formale şi să nu aibă doar un caracter declarativ, este necesar ca pe lîngă societatea civilă (organizaţiile obşteşti preocupate de respectarea drepturilor omului) să existe şi un organ statal specializat şi independen ce ar înregistra aceste încălcări şi ar interveni cu scopul înlăturării lor, totodată, susţinînd/promovînd respectarea drepturilor omului (condamnaţilor). La momentul actual, după cum se observă, această problemă a ajuns la un asemenea grad de maturizare că chiar şi statul a recunoscut-o, astfel, prin intermediu Codului de Executare al RM formînd Comitetul pentru Plîngeri. Comitetul dat se formează şi îşi desfăşoară activitatea în baza regulamentului aprobat de Guvern începînd cu 01.01.2006. Totodată, statul rămînînd indiferent de această instituţie extrem de necesară şi legal creată neoferindui mijloace şi condiţii de ativitate (iniţial nici chiar sediu). Acest fapt a condiţionat o eficienţă extrem de joasă în activitatea Comitetului pentru plîngeri.

Prezentul raport se bazează pe informaţiile obţinute în urma examinării petiţiilor parvenite în cadrul CHDOM din perioada martie – 31 decembrie 2006 şi 01.01.07 -01.06.07. Informaţia ce se conţine în acest raport reflectă, în mare măsură, cum sunt respectate Drepturile Omului în Republica Moldova în instituţiile penetenciare.

Pentru început este necesar de menţionat că în perioada respectivă la CHDOM au parvenit peste 500 de petiţii, dintre care peste 80 % sunt din instituţiile de detenţie din Republica Moldova.

Referindu-ne la plîngerile în care se reflectă condiţiile de detenţie menţuonăm că acestea constituie cea mai voluminoasă categorie şi conţine practic cele mai multe dreptur încălcate. Astfel, printre acestea pot fi enumărate:

Dreptul la ocrotirea sănătăţii (prevăz. de art 166, alin. (1), lit. (f) C.E. al RM) şi la asistenţă medicală a persoanelor condamnate (249 ali. (1) C.E al RM). În realitate, însă, încălcarea acestui drept este înregistrat practic în majoritatea instituţiilor penetenciare. Aşa, conform unui şir de plîngeri ale condmnaţilor bolnavi de epilipsie (cazul nr.5cd din anexa nr.1), tuberculoză (cazurile nr. 12, 16, 6cd, 8cd, 85cd, 88cd, 102cd, 105cd ş.a.), SIDA (cazurile 116cd, 119cd) şi alte patologii, fie, că li se acorda asistenţă medicală superficială, fie, că sub diferite motive (nu sunt medicamente ş.a.) le este refuzată în genere asistenţa medicală (cazuirile nr. 39 p.e.). Iar, bolnavii de la I.P. Pruncul ne mărturisesc că personalul medical de aici în genere au transformat aceasă instituţie în piaţă, unde, sau plăteşti şi primeşti careva tratament (deseori cu medicamente cu termen expirat), sau nu plăteşti şi nu primeşti tratament (ex. cazul nr. 119cd: descrie că se cere ţigări pentru seringi, şi în genere fiecare medicament are preţ), motivele fiind dintre cele mai diverse (ca exem. lipsă de medicamente sau medicamentele le sunt cotrainducate, cazul nr. 117cd) . Totodată, condamnaţii bolnavi sunt deţinuţi îmtreună cu cei sănătoşi, molipsindu-i pe aceştea ( cazurile nr. 79cd, 80cd, 82cd, 84cd, 109cd, ş.a.).

Dreptul de a nu fi supus torturi şi nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante (art. 5 Declaraţia Universală, art.3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, art.24 Constituţia RM). Aici trebue să menţionăm menţionăm (în baza petiţiilor studiate din această categorie) că, atît tortura, cît şi tratamentele crude, inumane şi degradante este o practică foarte des aplicată în instituţiile penetenciare. Astfel, un şir de petiţionar ne menţionează că tortura în penetenciare este o normă ajungînd pînă la grade de invaliditate, iar, utilizarea cuvintelor necenzurate este a doua limbă de stat (cazul nr. 124cd, 96cd), totodată, find permanet prezente şi tratamentele inumane şi degradante (cazurile nr. 4cd, 24cd, 67cd, 71cd, 72cd, 107cd, 110cd ş.a.)

În continuare un şir de petiţionari afirmă că la etapa efectuării urmăriri penale au fost crud bătuţi, ameninţaţi chiar şi cu moartea (cazul 10t) pentru a recunoaţe săvîrşirea unor infracţiuni ce nu le aparţin (cazurile 5t, 6t, 7t, 11t, 12t, 13t, 14t, 15t,). Totodată, torturările în unele cazur sunt atăt de crude încît se ajunge la fracturi de oase (cazul 1t) sau chiar şi la grade de invaliditate (cazul 96cd).

În ceia ce priveşte încălcare dreptului discutat, în instituţiile penetenciare, atunci conform informaţiei obţinute din petiţii putem concluziona că tortura în aceste instituţii este o normă şi se întîlneşte la tot pasul (cazurule 1t, 2t, 4cd, 24cd, 67cd, 71cd, 72cd, 107cd, 110cd ş.a)

Dreptul la apărare este garantat atît de art. 6 alin. 3 lit. c din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cît şi de art. 26 Constituţia RM, art. 166 (1) b) C.E.al RM. Cu toate acestea, în RM se mai înregistrează cazuri cînd se negligează acest drept, astfel unii petiţionar afirmă că, în deosebi, la etapa urmăririi penale, li se negligează ceririle de oferire a unui apărător (avocat) (cazurile nr.1 p.e ş.a.)

Dreptul la corespondenţă şi convorbiri telefonice (prevăzut de art.30 Constituţia RM şi art. 229 C.E. al RM). Acest drept, după afirmaţiile petiţionarillor, se încalcă prin faptul că deseori le sunt refuzate convorbirile telefonice garantate de lege motivîndu-se că telefonil e defectat, totodată, deseori corespondeţa nu este primită (transmisă) sau în cazul expedierii nu ajunge la destinaţie (cazul nr. 42cd, 71cd)

Dreptul la intrevederile este prevăzut de art. 232 C.E. al RM. Din afirmaţiile petiţionarilor reiesă că acest drept al condamnaţilor nu este o prevedere legală de respectat (de executat din partea administraţiei) ci un serviciu din partea adminisraţiei oferit condamnaţilor. Astfel, unii petiţionari, în mod special cei de la Liova, menţionează că intrevederile de lungă durată, prevăzute le lege, le sunt interzise nemotivat, alţii afirmă că în cazul admiterii intervederilor se percep taxe de 40, 42 lei (cazurile nr. 21cd, 24cd, 25cd, 26cd, 27cd, 30cd, 32cd-35cd, 40cd-43cd, 46cd, 47cd ş.a.)

Dreptul de a avea acces la informaţie (art. 227 C.E. al RM) şi la dispoziţiile legale, documentele privind executarea pedepsei privative de libertate (art. 228 C.E. al RM). Petiţionarii meţionează că nu au acces la informaţie atît radio-televizate cît şi la presă (ziare, reviste etc.). Totodată, penetenciarele fie că nu dispun, fie că sunt ascunse actele normative ce reglementează diverse probleme de executare a pedepselor (în special cele legate de închisoare) şi nu li se aduc la cunoştinţă condamnaţilor ordinile, dispoziţiile hotărîrile cu privire la cazurile acestora (cazul nr. 25cd, 31cd, 42cd, 75cd, ş.a. )

Dreptul de a adresa petiţii prevăzut de art. 166 ali (1) lit c) Cod de Executare al RM. Încălcarea acestui drept în cadrul penitenciarelor se manifestă prin mai multe moduri şi anume: începînd cu refuzul de a pune la dispoziţie a mijloacele de perfectare a petiţiilor (hîrtie, pix, etc.) pînă la ascunderea sau neexpedierea către adresat a petiţiilor (cazurile nr. 71cd,).

Dreptul la un proces echitabil pevăzut de Art 6.1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Petiţionarii menţionează în nenumărate rînduri că instanţa de judecată nu ţine cont de probele prezentate de aceştea la pronunţarea hotărîrii. Totodată, instanţa trece deseori cu vederea atunci cînd inculpatul declară că a recunoscut săvîrşirea infracţiunilor incriminate doar datorită aplicării violenţei şi ameninţărilor din partea organului de urmărire penală, în realitate însă nu a săvîrşit aceste înfracţiuni şi se dezice de declaraţiile depuse sub violenţă anterior. În acelaşi timp, sunt şi plîngeri ce ne relatează că acuzaţii nu sunt informati într-o limbă pe care o înţeleg şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa (cazurile nr. 86cd, 87cd, 93cd, 99cd, ş.a.).

Dreptul condamnaţilor la alimentare cu respectarea normelor minime stabilite de guvern (art.247 C.E. al RM). Din petiţiile parvenite la CHDOM reiese că în instituţiile penetenciare din RM (în special în colonia de corecţie nr. 3, or. Leova) este grav neglijat acest drept legal a condamnaţilor. Referindune la încălcările dreptului în cauză scoatem în evidenţă ca acestea se manifestă prin: încalcarea standartului de alimentare legal stabilit, adică se diminuiază atăt cantitatea, calitatea cît şi valoarea calorică hranei. Totodată, fie că asigurarea cu apa potabilă este limitată, fie că aceasta este deconectată, sau lipseşte complect (cazurile nr. 20cd, 21cd, 32cd, 34cd, 39, 42cd, 47cd, 77cd, ş.a.).

În calitate de concluzii, este necesar de menţionat că încălcarea acestor drepturi are loc din mai multe cauze, printre care pot fi enumărate şi cea:

a) economică, care nu permite crearea de condiţii de detenţii, realizarea diferitor proiecte...

b) de cunoaştere insuficientă a legislaţiei în vigoare din partea organelor statului şi nu numai, fapt ce duce la încălcarea în masă a Drepturilor Omului şi la scăderea gradului de responsabilitate....

c) de prezenţa relei credinţe în exercitarea funcţiei şi urmărirea unor interese meschine, care se realizează prin mecanisme birocratice, de tergiversare în luarea deciziilor ...

Iar, în cea ce priveşte activitatea Comitetului pentru Plîngeri la această, primă etapă (un an de activitate), o putem aprecia (în baza petiţiilor parvenite) ca nesatisfăcătoare. Deoarece, existenţa acestuia nu a fost resimţită de către condamnaţi prin careva acţiuni reale de îmbunătăţire a condiţiilor de detenţie şi nici măcar prin reflectarea realităţii obiective în raporul său.

Recomandări: Reieşind din cele menţionate mai sus şi urmărind scopul implementării şi recunoaşterii, respectării mai profunde a Drepturilor Omului în Repubica Moldova, se impun a fi scoase în evidenţă următoarele recomandări:

1. Comitetul pentru Plîngeri să treacă calitativ la o nouă etapă în exercitarea atribuţiilor sale.

2. Ameliorarea situaţiei economice, cît şi gestionarea transparentă, tehnocrată a mijloacelor repartizate. În acelaşi timp să se realizeze eficient şi controlul, atît din partea organelor statului, cît şi din partea societăţii civile a mijloacelor repartizate.

3. Realizarea diverselor programe de informare-instruire în domeniul Drepturilor Omului, atît pentru persoanele private de libertate, cît şi, sau în special, pentru angajaţii sistemilui penitenciar.

Cârnaţ Teodor,

Director executiv al CHDOM