5

2. Sumarul Executiv

Raportul analizează situaţia comunităţilor rurale ale Romilor, locuite compact de către Romi, care constituie majoritatea populaţiei. El se axează asupra situaţiei a 7 comunităţi rurale ale Romilor amplasate preponderent în judeţul Ungheni (câteva în judeţul Lăpuşna). Judeţul Ungheni numără 150 de comunităţi şi 51 de sate (compuse din una sau câteva comunităţi). Din cele 150 de comunităţi din judeţul Ungheni în aproape 7 Romii reprezintă majoritatea. Judeţul Ungheni este divizat în trei sectoare care în timpul apropiat vor deveni raioane separate: Călăraşi, Corneşti şi Nisporeni. Judeţul Ungheni este situat partea Centrală şi de Vest a Moldovei la frontieră cu România de-a lungul râului Prut.

Judeţul Ungheni a fost ales în calitate de obiect al studiului deoarece concentrează cel mai mare număr de comunităţi Rurale ale Romilor din Moldova, precum şi deoarece problemele Romilor din acest judeţ reprezintă un exemplu tipic al condiţiilor de trai ale Romilor în Moldova.

Studiul cercetează situaţia din următoarele sate şi respectiv comunităţile Romilor:

v (A) Comunitatea Vulcăneşti a Romilor din satul Ciorăşti;

v (B) Comunitatea Ursari a Romilor din satul Pîrjolteni;

v (C) Comunitatea Parcani a Romilor din satul Raciula;

v (D) Comunitatea Schinoasa a Romilor din satul Tibirica;

v (E) Comunitatea Bursuc a Romilor din satul Cristeşti;

v (F) Comunitatea Stejăreni a Romilor din satul Lozova;

v (H) Comunitatea Huzun a Romilor din satul Micleuşeni;

Din totalul populaţiei de aproximativ 3000-4000 din satele cercetate populaţia de etnie romă este formată în mediu din 600-800 persoane.

Echipa proiectului a vizitat toate comunităţile locuite de Romi din judeţul Ungheni despre care deţinea informaţia. O informaţie mai cuprinzătoare nu a fost disponibilă de la nici o instituţie de stat, inclusiv Departamentul Minorităţilor Interetnice privind situaţia sau existenţa comunităţilor rurale ale Romilor în judeţul Ungheni sau în regiune. Proiectul a elaborat pentru fiecare comunitate un Raport cu descrierea situaţiei de fapt ale Romilor în fiecare comunitate axându-se şi analizând problemele specifice. Fiecare raport pentru comunitate conţine descrierea următoarelor componente: situaţia materială şi socială; accesul la serviciile publice (sănătate, sfera socială); accesul la sistemul educaţional şi accesul la educaţia în limba minorităţii naţionale (unde este relevant); accesul la obţinerea veniturilor; cultura şi identitatea. Fiecare Raport conţine un set de recomandări specifice pentru îmbunătăţirile necesare.

Situarea tipică a unei comunităţi rurale ale Romilor este o parte a unei unităţi administrative mai largi-comuna, compusă de obicei din două la patru sate-comunităţi, în care comunitatea Romilor este în marea majoritate a cazurilor cea mai mică în termeni de populaţie şi resurse. Principala comunitate-în toate cazurile nu este comunitatea Romilor - în majoritatea cazurilor cea Moldovenească care este relativ mai largă decât altele. În cele mai dese cazuri comunitatea Romilor variază de la 10% la 20% din numărul total al populaţiei a unităţii administrative-satul. Comuna în care intră comunităţile, de obicei geografic este situat la distanţa între 2-5 km unul de la altul ocupând teritoriul între 5-10 km2.

Bugetul anual mediu al comunei era în jurul 700 000-1 000 000 Lei Moldoveneşti (50-80 000 EURO) cu populaţia totală în jurul 3 000 – 4 000 oameni. Principalele direcţii de cheltuieli bugetare (în jur de 85%) sunt: angajaţii sferei publice (primăria, pedagogii, medicii, etc.), plăţile pentru menţinerea sau renovarea facilităţilor publice (şcoala, casa de cultură, librăria, etc.). Principalul venit îl constituie taxa pe pământ (în jur de 30-40%), subsidiile regionale/centrale (în jur de 40-50%), taxele din salarii din sfera publică şi privată (în jur de 20-25%) şi taxele din activităţile private. În majoritatea cazurilor bugetul satului era 30-40% dependent de subsidiile din partea Guvernului central.

În toate satele pământul este sursa principală de venit şi terenul arabil a fost privatizat de către fermieri de rând cu mijloacele tehnice şi alte bunuri între populaţia satului. În multe cazuri am găsit două-trei asociaţii de folosire colectivă a pământului în sate acoperind 60-70% din tot pământul, iar 30-40% rămase fiind prelucrate individual sau ne-prelucrate în general. Culturile agricole principale-vinul, grâul, floarea-soarelui şi legumele. Mulţi dacă nu majoritatea aveau vaci, porci în proprietatea privată. Au putut fi găsite puţine exemple de industrie agricolă: fabrici de vin şi fabrici de uscat tutun. Ultimele au fost privatizate şi acţiunile împărţite între populaţie. Bunurile intangibile ale asociaţiilor de pământ şi ale fabricilor de vin erau demodate (învechite) încă din anii 70. Au fost mai multe exemple de fabrici şi asociaţii suferind din cauza managementului prost sau lipsei acestuia, delapidărilor de fonduri şi venituri, astfel acţionarii ne primind dividende iar chiriaşii de pământ primind compensaţii foarte mici –mai des produse decât bani. Venitul anual mediu (calculat în echivalentul bănesc) a unei persoane nu depăşeşte suma de 300-400 EURO. Exista un model răspândit al tinerilor migrând spre oraşe sau în afară ţării (10-30% din populaţie).

Toate satele pe care le-am vizitat pot fi împărţite în două categorii:

v tipul A, Comunitatea principală non-Roma şi o comunitate a Romilor mai mică (nu mai mult de 20% din populaţie)

v tipul B, câteva comunităţi non-Roma cu una largă principală şi o comunitate Roma (cu populaţia nu mai mult de 10%); in cazurile tipului B există de asemenea comunităţi non-Roma comparabile cu una a Romilor.

Cazul tipului A se referă la comunităţile Romilor în Vulcăneşti (Ciorăşti), Bursuc (Ciorăşti).

Cazul tipului B se referă la comunităţile Romilor în Ursari (Pîrjolteni), Parcani (Raciula), Schinoasa (Tibirica), Stejăreni (Lozova)

Cazul tipului A al comunităţilor Romilor a fost studiat în baza comparaţiei cu comunitatea non-Roma mai largă, în timp ce tipul B al comunităţilor Romilor a fost studiat în baza comparaţiei cu comunitatea non-Roma mai largă şi comunitatea non-Roma comparabilă. Metoda a relevat lipsa diferenţei substanţiale în situaţia comunităţilor Romilor între tipurile A şi B, demonstrând că factorii dezvoltării economice sau lipsa acestora nu pot determina situaţia comunităţilor rurale ale Romilor. Toate comparaţiile au fost făcute în baza condiţiilor existente ale altor aşezări rurale în regiune şi în mod special în judeţul Ungheni.

2.1 Situaţia materială şi socială

Situaţia materială a comunităţilor Romilor era extrem de săracă în comparaţie cu comunităţile non-Roma al unităţii administrative şi în comparaţie cu condiţiile judeţului Ungheni, precum şi cu standardele de viaţă general acceptate. Drumuri pavate sau acoperite spre comunitate sau în cadrul ei nu existau, cu excepţia cazurilor în care un drum regional trecea prin comunitate, accesul la ea era dificil în timpul ploilor puternice sau zăpezii, în mod special toamna, primăvara şi iarna. Comunităţile Schinoasa şi Vulcăneşti sunt situate la câţiva kilometri de la drumul principal şi de aceea populaţia comunităţii trebuie să ducă persoanele bolnave spre drumul principal pe mâini în cazul în care au nevoie de o intervenţie medicală urgentă.

Casele sunt sărace şi într-o stare deplorabilă, aparent predispuse să se ruineze. Casele cu trei odăi sunt general răspândite, chiar dacă populaţia trăieşte într-o singură odaie în timpul perioadei reci şi bărbaţii stau afară peste noapte în timpul verii. Lipsa apei curgătoare sau izvorului (fântânii) şi accesul la apa potabilă sunt caracteristici generale pentru comunităţi. De exemplu, în comunitatea Schinoasa cu populaţia de aproape 500 persoane existau doar 4 fântâni din care doar două folosite pentru scopuri de consum (băut), dar chiar şi acolo, apa era vizibil de o calitate proastă. În alt exemplu, în satul Ursari, populaţia s-a plâns de calitatea apei de consum din două fântâni, care lăsată peste noapte, făcea vizibilă aparenţa unui condensat. În majoritatea cazurilor electricitatea nu era disponibilă din diferite motive de lipsă a resurselor de achitare a serviciilor sau din cauza sistemului electric distrus. De exemplu în satul Schinoasa, comunitatea a fost total deconectată de la electricitate mai mult de cinci ani, iar în cazul satului Ursari, fiind situat pe drumul principal, numai câteva persoane aveau electricitate aproape de următorul sat moldovenesc şi în jurul şcolii.

Pentru încălzire sunt folosite lemnele din pădure sau reziduu de origine animalieră. De exemplu, în satul Schinoasa un bărbat a fost condamnat la 6 luni de pedeapsă pentru tăierea unui copac uscat, deoarece vroia să-şi încălzească casa cu trei copii. Populaţia se alimentează în general doar cu produse de bază: mălai, cartofi şi legume cultivate în timpul verii. Ajutorul umanitar, când ajunge în sat, este o sursă foarte importantă pentru supravieţuire.

Carnea sau peştele practic lipseşte din regim. Copii nu îmbracă nimic în timpul cald sau doar îmbrăcămintea primită prin ajutorul umanitar în timpul rece. Îmbrăcămintea de mâna a doua (Second Hand) sau primită din ajutorul umanitar este sursa principală pentru ei. În majoritatea cazurilor, cum este cel din Schinoasa, Ursari, nu există magazine de nici un tip (alimentara, îmbrăcăminte, farmacie, etc.). Ocrotirea sănătăţii practic nu există. Punctele farmaceutice au fost mutate de către autorităţile publice fiind considerate inefective din cauza costurilor; din bugetele centrale şi locale nu există alocaţii pentru ocrotirea sănătăţii publice. Informaţia este obţinută doar de la persoanele care vin şi pleacă în afară comunităţii. Nimeni nu se abonează la ziare şi nu ascultă radio, etc din cauza lipsei banilor. Nu există conexiuni telefonice în majoritatea comunităţilor, ca de exemplu în satul Ursari şi comunitatea Schinoasa.

Studiind alocaţiile bugetare din partea instituţiilor locale şi regionale (inclusiv Fondul Social de Investiţii - Banca Mondială) pentru ultimii trei-cinci ani, practic nu au fost găsite exemple de investiţii în necesităţile descrise ale comunităţilor Romilor.

2.2 Accesul la sistemul educaţional şi accesul la educaţia în limba Romani

În toate comunităţile Romilor există şcoli de educaţie primară susţinute de stat, în limba Româna (Moldovenească), în care de la 20 până la 50 de copii de diferite vârste studiază împreună în una sau două încăperi. În majoritatea cazurilor alocaţiile din bugetele locale pentru şcoli sunt incomparabil mai mici decât pentru şcolile sau şcolarizarea din comunităţile non-Roma. De exemplu, în cazul comunităţii Schinoasa, volumul investiţiilor alocate de primăria locală per copil constituie 25 EURO în comunităţile Non-Roma, în comparaţie cu numărul 0, 01 per copil în comunităţile Romilor, adică de 200 ori mai mult. În satul Ursari, situaţia este aproximativ aceeaşi. În majoritatea cazurilor, copiii nu au cărţi şi rechizite şcolare. În comunitatea Schinoasa, (în timpul misiunii), un copil plângea din cauza că îşi dorea foile pe care organizaţia îşi nota observaţiile.

În toate comunităţile nu există grădiniţe de copii. Bibliotecile conţin doar câteva sute de cărţi depăşite, majoritatea în alfabet chirilic (publicate înainte de 1989) şi doar 10-20% în alfabet latin. Pedagogii vin în şcoala din comunitate din alte comunităţi non-Roma, sau din satele apropiate şi aceasta doar atunci când există o persoană din localitate care are aptitudini pedagogice sau este calificată pentru aceasta. Copiii îşi petrec marea parte a copilăriei lor în comunitate fără să ştie unde locuiesc şi care este ţara în care trăiesc etc. Doar câţiva adolescenţi pot citi. Grădiniţele de copii sau alte facilităţi erau inexistente în aceste comunităţi, în timp ce în comunităţile non-Roma, asemenea facilităţi ar fi susţinute de către stat.

Comunitatea Vulcăneşti este cazul comunităţii în care etnicii Romi şi-au păstrat identitatea lingvistică. Copii romi de vârstă şcolară (7-8 ani) nu vorbeau altă limbă decât Romani.

Pornind de la indicii alocaţiilor bugetare pentru ultimii 3-4 ani, poate fi remarcată o evidentă practică discriminatorie a alocărilor fondurilor şi investiţiilor pentru comunităţile Romilor per copil, în ceea ce priveşte tipul alocaţiilor şi calităţii acestora.

2.3 Accesul la sursele de generare a venitului

Datele istorice arată că eliberarea din robie în a doua jumătate a sec. XVIII-lea (proprietatea bisericilor-multe dintre comunităţile cercetate sunt amplasate lângă biserici-mânăstiri-, guvernatori regionali, proprietari de pământ, etc.) s-a transformat pentru comunităţile rurale de romi în dependenţa privind obţinerea veniturilor şi bunurilor de aceeaşi stăpâni, situaţie care a evoluat în alte forme de dependenţă instituţională, generatoare de venituri. Anterior perioadei sovietice (înainte de anii 40), erau impuşi să lucreze cu ziua în condiţii de servitute la exploatările forestiere şi în agricultură, fără a poseda pământ sau alte mijloace de obţinere a veniturilor şi locuind în zone cu acces dificil. În perioada sovietică situaţia nu s-a schimbat; ei continuau să trăiască în aceleaşi localităţi cu acces dificil posedând doar minimul de pământ necesar pentru a construi o mică casă şi a lucra din greu în fermele colective. Chiar în acele timpuri mulţi dintre ei mergeau în Ucraina pentru a se angaja în sfera agricolă. După independenţă, li s-a refuzat accesul la privatizarea bunurilor inclusiv din fermele colective.

Pământul este generatorul major de venit şi sursa de supravieţuire în comunităţile rurale. Tradiţional comunităţilor Romilor le-a fost conferit statutul localităţilor fără perspectivă, care a dezavantajat substanţial economic şi social populaţia comunităţilor în perioada sovietică, această practică păstrându-se şi după independenţă. Din cauza politicii de privatizare, populaţia comunităţilor Romilor a fost lăsată în afara procesului de privatizare a pământului. Participarea la privatizarea pământului, de exemplu, în comunitatea Schinoasa, a fost mai mică de 40-50 ori decât în comunitatea non-Roma de alături, de aceea porţiunea fertilă a pământului a fost transferată comunităţii non-Roma. Autorităţile locale au admis doar 5% din persoanele care locuiesc în comunitatea Schinoasa şi 95% in comunitatea non-Roma vecină. În majoritatea cazurilor programul central de asistenţa socială este unica sursă de existenţă, totuşi, doar câteva familii beneficiază.

Deoarece Romii sunt consideraţi apţi doar de munci sezoniere sau cu ziua, în comunitate şi satele din vecinătate nu există oportunităţi de angajare. În comparaţie cu alte localităţi ale Moldovei populate de această minoritate naţională, comunitatea din Vulcăneşti prezintă un progres în ceea ce priveşte situaţia materială a Romilor. Totuşi, locuitorii Comunităţii Vulcăneşti au foarte puţin pământ în posesie. Astfel, Romii nu au primit cote de pământ, cu puţine excepţii, conform Legii Republicii Moldova „Codul Funciar” Nr. 228-XII din 25 decembrie 1991, care nu prevede repartizarea pământului celor care nu au lucrat în colhoz (gospodărie colectivă). Ei sunt disproporţional dezavantajaţi de procedura instituţionalizată legal, astfel devenind victime ale discriminării. Această situaţie a creat mai multe consecinţe negative pentru Romi, impunându-i să caute venituri prin alte metode.

În rezultatul practicilor descrise, adulţii din comunitatea Romilor ar avea două surse esenţiale de venit: câştiguri în afara ţării în domeniul agriculturii (Ucraina) pentru 3-5 luni pe an şi munca cu ziua în agricultură la proprietari individuali. În primul caz Romii sunt frecvent jefuiţi la frontieră de către vameşii ucraineni sau reţelele mafiote legate cu Vama ucraineană (echipa proiectului a primit multe exemple documentare) şi câştigurile lor sezoniere nu vor fi mai mari de 600-700 EURO. În cazul al doilea, câştigul zilnic nu ar depăşi 0.8-0.9 EURO pe zi, inclusiv hrana.

O privire asupra concentraţiei regionale a altor resurse (pădure, lacuri, bazine acvatice, fabrici de vin, etc.) a arătat că majoritatea resurselor menţionate au rămas în proprietatea autorităţilor de administrare centrală/regională, veniturile lor nefiind incluse în bugetele satelor analizate în raport. De exemplu, toate resursele forestiere erau concentrate în mâinile Asociaţiilor Guvernamentale ale Pădurilor (în orice caz această regiune era bogată în păduri şi înconjurată de alte regiuni cu păduri), ale căror venituri erau incluse în taxele locale. Lacurile largi şi bazinele cu apă erau de asemenea în administrare regională.

Studiul arată că în rezultatul practicilor stabilite în trecut comunităţile Romilor sunt lipsite de orice oportunitate de acces la activităţi legate de obţinerea veniturilor.

2.4 Dreptul de a se bucura de cultura distinctă şi identitate

Realizatorii studiului au descoperit câteva situaţii controversate privind identificarea persoanelor Romi ca aparţinând etniei Romilor. Situaţia 1 (Vulcăneşti, Ursari) când populaţia vorbeşte Romani, identificându-se clar şi deschis cu Romii. Situaţia 2 (Schinoasa şi parţial altele) când populaţia nu vorbeşte Romani dar se identifică cu Romii (cel puţin în majoritatea cazurilor). Situaţia 3 (Bursuc, Parcani, Huzun, Stejăreni) când populaţia acestor comunităţi refuză să se identifice ca fiind Romi.

Urmează examinarea Situaţiei 3.

Echipa a fost compusă din reprezentanţi non-Roma şi Romi. În timpul în care reprezentanţii non-Roma au început să vorbească şi să pună întrebări despre identitatea şi originea etnică a celor chestionaţi, nimeni din ei nu a recunoscut sau s-a identificat drept Rom. Mulţi interlocutori (de vârstă înaintată şi medie) şi-au arătat paşapoartele, afirmând că în acestea este scris că ei sînt moldoveni, susţinând că nu vorbesc limba Romani şi prin urmare nu sunt Romi. Potrivit afirmaţiilor membrilor Roma ai echipei, interlocutorii comunicând în particular cu aceştia care se identifică ca fiind Romi, au manifestat tendinţe de apropiere şi chiar au utilizat expresia „noi”, prin care se desemnau pe ei şi membrii Romi ai echipei sau fraze ca „ne înţelegeţi de parcă sunteţi dintre noi” etc. Aceste expresii nu au fost repetate în compania de interlocutori non-Roma ai echipei.

Totodată, echipa proiectului a remarcat că alte comunităţi non-Roma (în acelaşi sat sau alte sate din regiune, ori autorităţile locale, regionale şi centrale) considerau aceste comunităţi ca fiind de etnie Roma. În multe expresii şi afirmaţii echipa proiectului a documentat practica de adresare către membrii şi populaţia acestor comunităţi ca aparţinând etniei Roma: „Ei sunt Ţigani”, „Ţiganii locuiesc aici”, etc. Venind în diverse comunităţi non-Roma vecine sau sate şi întrebându-i unde am putea găsi comunităţile Roma, toţi, fără excepţii au indicat aceste comunităţi.

Aparenţa şi limba, precum şi tipul expresiilor, accentul populaţiei din aceste comunităţi poate fi uşor deosebit de alte comunităţi non-Roma din acelaşi sat (unitate administrativă). Chira dacă dânşii nu vorbesc altă limbă decât Româna/Moldovenească, nici chiar un cuvânt în Romani (membrii Romi ai echipei au încercat să-i provoace), expresiile lor, accentul, sunt diferite. Chiar membrii populaţiei comunităţilor Roma au explicat că ei vorbesc mai bine Româna/Moldovenească şi că au fost izolaţi de viaţa publică şi din acest motiv au păstrat expresii şi accentul diferit. Exteriorul populaţiei din aceste comunităţi poate fi considerat tipic Roma, bazându-ne pe aparenţele Romilor din România (care se auto-identifică cu Romii ). Au fost descrise cazuri când populaţia din aceste comunităţi, călătorind în România, a fost identificată imediat ca aparţinând etniei Romilor, şi chiar li s-au adresat în Romani, însă dânşii nu au putut să răspundă.

Un alt aspect al studiului realizat de echipa proiectului s-a referit la întrebarea dacă populaţia din comunităţi a păstrat modelul de viaţă, obiceiuri şi tradiţii atribuite Romilor în regiune. În unele cazuri membrii Romi ai echipei au afirmat că unele tradiţii şi obiceiuri semănau cu exemple de ocupaţii ale Romilor (fiind călători sau stabilindu-se cu traiul), bazându-se pe divizarea curentelor şi grupurilor de Romi.

Membrii proiectului au vizitat câteva comunităţi cunoscute în întreaga regiune, Vulcăneşti şi Ursari, în care 800 şi 600 de persoane s-au identificat ca Romi şi vorbesc predominant limba Romani. În aceste comunităţi, populaţia foloseşte limba Romani în viaţa de toate zilele. În satul Ursari, Romii vorbesc Romani şi se identifică cu Romii şi cultura Romilor, ca şi în cazul Romilor din Vulcăneşti. În toate comunităţile rurale din Moldova nu există studii în limba Romani. Autorităţile locale au alocat ZERO pentru cultură în bugetul comunităţilor din satele Schinoasa şi Ursari.

2.5 Problemele identificate

În cadrul proiectului au fost adresate următoarele cauze pentru situaţia descrisă a comunităţilor de romi:

v Lipsa participării in procesul luării deciziilor publice relevante vieţii şi drepturilor Romilor din localităţile studiate;

v Practici inechitabile şi injuste privitor la Romi moştenite şi lipsa acţiunilor afirmative din partea autorităţilor pentru a schimba situaţia spre bine;

v Sistemul politicilor locale care favorizează „regula şi guvernarea majorităţii”;

v Lipsa conştiinţei critice de sine a Romilor;

v Sistemul excesiv de centralizat al auto-administraţiei locale;

v Sistemul prejudecăţilor larg răspândite faţă de comunităţile rurale de Romi.

2.5.1 Lipsa participării in procesul luării deciziilor şi nereprezentarea în sectorul public

Cu excepţia unicului caz (primarul satului Cristeşti (Bursuc), reprezentanţii Romilor şi înşişi Romii nu sunt incluşi în nici un organ al administraţiei publice locale, structură de guvernământ sau decizională. În aspect administrativ toate comunităţile Romilor sunt parte a unităţilor administrative locale, formând minorităţi ce constituie mai puţin de 25% din populaţie. Din cauza structurii şi prevederilor sistemului electoral, nici unul dintre reprezentanţii Romilor nu este membru al consiliului locale. În cazul comunităţii de romi Schinoasa, care face parte din localitatea Tibirica (formată din comunitatea Tibirica, comunitatea Meleseni şi comunitatea Schinoasa), care constituia 9% din populaţie, nici unul din cei 9 consilieri ai organului de executiv al localităţii nu provine din comunitatea Schinoasa. În cazul satului Ursari situaţia este similară. Deşi 10 % din populaţia unităţii administrative din satul Ursari sunt romi, nici unul dintre consilieri nu provine din comunitatea romilor din Ursari,

2.5.2 Practici inechitabile moştenite din trecut perpetuate şi lipsa acţiunilor din partea autorităţilor

Descrierea de mai sus demonstrează existenţa în comparaţie cu alte etnii a practicilor discriminatorii faţă de comunităţile de romi în educaţie, sistemul de garantare a bunăstării sociale, cultură. În cadrul comunităţilor rurale moldoveneşti Romii au fost în mare lipsiţi de accesul la bunuri şi la activităţile generatoare de venituri şi forţaţi să caute surse de venit în exterior.

2.5.3 Sistemul puterii politice locale care favorizează „regula majorităţii” prin marginalizarea „minoritatii”

Participarea la procesul local al luării deciziilor este posibilă numai prin alegerea executivului şi consiliului local, care este creat în astfel încât să favorizeze regula majorităţii. Numai partidele politice înregistrate şi candidaţii independenţi au dreptul să candideze pentru posturile locale şi numai în unele cazuri de excepţii aceştia (Romii) sunt aleşi (există doar un exemplu de primar ales şi nici un exemplu de consilier). În cazul în care decizia afectează sau poate afecta comunitatea de romi, nu sunt prevăzute alte forme de participare şi nu există nici un caz de practici neformale de consultare în procesul decizional. Nici o formă de auto-guvernare pentru minoritatea romă nu este prevăzută de către legislaţie sau nu se aplică în practică. Organizarea teritorială a statului nu ia în consideraţie comunitatea minoritară compactă.

2.5.4 Lipsa conştiinţiei critice de sine a romilor

Există câteva organizaţii centrale de protecţie a drepturilor romilor şi nu există iniţiative provenite din mediul comunităţii rurale de Romi care ar exprima interesele acesteia. Comunităţile rurale de romi sunt vulnerabile şi nu dispun de un mecanism de consolidare şi exprimare a interesului comunităţii. Doar câteva persoane s-au afirmat în diverse sfere în Moldova.

2.5.6 Sistemul excesiv de centralizat al auto-administraţiei locale

Multe procese decizionale (în domeniile educaţiei, tipul educaţiei, alocaţiilor) au loc la nivel central sau regional, rolul autorităţilor locale fiind neglijat. Bunurile economice şi reglementarea activităţilor economice depind de autorităţile regionale şi cele centrale. În unele cazuri comunităţile rurale de romi sunt neglijate de către structurile administrative ale satului pentru a minimaliza posibila influenţă a comunităţii de romi.

2.5.7 Existenţa prejudecăţilor larg răspândite faţă de comunităţile rurale de romi;

Autorităţile centrale, regionale şi locale, locuitorii care nu fac parte din comunităţile de romi revelează un sistem răspândit de prejudecăţi existente faţă de romi, caracterizându-i drept cetăţeni de soiul al doilea care nu au nevoie de nici o atenţie din partea autorităţilor.

2.6 Strategii generice pentru îmbunătăţirea situaţiei

Strategiile sugerate sunt divizate în Strategii preconizate pentru a fi iniţiate şi realizate de către societatea civilă şi strategii care vor fi sprijinite de autorităţi publice sau realizate cu concursul iniţial al acestora:

v Împuternicirea Comunităţilor Romilor (societatea civilă);

v Protecţia şi Conştientizarea drepturilor Romilor (societatea civilă);

v Politica de Dezvoltare Economică Regională (sectorul public);

v Măsuri Speciale în diverse domenii (sectorul public)

2.6.1 Strategia de Împuternicire a Comunităţilor

v Crearea asociaţiilor autentice ale romilor şi de pregătire a liderilor comunităţii

Crearea asociaţiilor în baza comunităţii şi educarea liderilor comunităţii. Această iniţiativă s-ar putea baza pe centrele de creare a resurselor cu sprijin din exterior, existente în Republica Moldova. La momentul actual nu există ameninţări externe. În toate comunităţile care au fost vizitate există oameni interesaţi dispuşi să lanseze iniţiative.

v Crearea capacităţii comunităţii de romi pentru a fi reprezentată în organele politice locale (consilii locale şi raionale/judeţene şi executive locale)

Formarea şi acordarea asistenţei reprezentanţilor comunităţii în participarea lor la procesele decizionale, precum şi acordarea posibilităţilor de participare. Încurajarea şi acordarea asistenţei pentru reprezentarea romilor în structurile decizionale locale. Iniţiativa s-ar putea baza pe exemplele părţii române cu sprijinul permanent al organizaţiilor non-guvernamentale relevante din Republica Moldova. Ameninţări externe nu sunt cunoscute.

Rezultate aşteptate:

Asociaţii create în baza Comunităţii, precum şi lideri capabili să formuleze şi să exprime necesităţile şi interesele comunităţilor rurale de romi;

Cel puţin o reprezentare fermă şi permanentă a comunităţilor rurale de romi în structurile administraţiei publice locale;

Oportunitate de cooperare regională a asociaţiilor de romi bazată în baza iniţiativelor originate în comunitate;

2.6.2 Strategia de Protecţie şi Conştientizare

v Prezentarea continuă a preocupărilor comunităţilor rurale de romi la diverse instituţii internaţionale (Consiliul Europei, ONU), şi naţionale relevante (Departamentul Relaţii Interetnice, autorităţile judeţene şi raionalei).

Al doilea raport al Comitetului Consultativ al Convenţiei Cadru, Comisia Europeana Împotriva Rasismului si Intoleranţei, următorul raport al Comitetului pentru Eliminarea Discriminării Rasiale, viitorul raport al Pactului Internaţional cu privire la Drepturile Economice, Sociale şi Culturale, reuniunile Organizaţiei pentru Securitatea si Cooperare în Europa. Resursele locale ale Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului în Moldova, sprijinul din partea Centrului European pentru Drepturile Romilor şi Federaţia Internaţională Helsinki pentru Drepturile Omului.

v Sprijinirea cadrului juridic mai permisiv şi favorabil care asigură participarea minorităţii în procesele de luare a deciziilor

Operarea modificărilor în Legea privind sistemul electoral, Legea cu privire la partidele politice. Lobby asupra autorităţilor centrale în vederea aprobării actelor regulatorii privind participarea minorităţii. Resursele locale şi OSCE în elaborare. Presiunile externe – nu vor fi aplicate.

v Selectarea şi formularea cazurilor juridice vizând combaterea sistemului de discriminare instituţională

Cazurile de acces non-discriminatoriu la educaţie, servicii publice, drepturi de proprietate sunt examinate de Curtea Europeana pentru Drepturile Omului. Resursele locale ale Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului în Moldova. Alte oportunităţi oferite de instanţele naţionale competente în diverse probleme.

Rezultate aşteptate:

Colectarea recomandărilor şi angajamentelor exacte şi precise impuse autorităţilor moldoveneşti pentru îmbunătăţirea situaţiei comunităţilor rurale de romi;

Conştientizarea pe larg şi opinii împărtăşite de către autorităţile relevante regionale şi internaţionale a preocupărilor şi problemelor aferente comunităţilor rurale de romi din Moldova

Cazurile judecătoreşti şi precedente îndreptate asupra situaţiilor specifice şi a exemplelor discriminării instituţionale create la nivel naţional şi internaţional.

2.6.3 Politica de dezvoltare economică regională

v Elaborarea şi implementarea Planului Strategic de Creştere Economică pentru Comunităţile Rurale de Romi

Expertiză externă şi parteneri locali. Ameninţarea externă a controlului excesiv al autorităţii centrale.

Rezultate aşteptate:

Dezvoltarea şi implementarea Planului de Creştere Economică pentru îmbunătăţirea condiţiilor economice (resursele naturale, forestiere, locurile frumoase, cultura romă, drumuri de acces, mănăstiri, etc).

2.6.4 Măsuri speciale recomandate pentru ameliorarea situaţiei comunităţilor de romi rurale

v Educaţie

1. Aprobarea şi subvenţionarea de către Ministerul Educaţiei şi autorităţile educaţionale regionale a studierii limbii materne a copiilor din grădiniţe şi şcoli din satele Vulcaneşti şi Ursari, dotarea cu un număr mai mare de profesori pentru predarea limbii minorităţii, editarea manualelor în limba maternă;

1. Asigurarea de către autorităţile locale a transportului pentru copii din comunităţile de romi până la şcoli;

2. Alocarea de către autorităţile regionale şi locale a resurselor necesare pentru angajarea a mai multor profesori pentru lucrul cu copii din comunităţile de romi;

3. Alocarea resurselor de către autorităţile locale pentru crearea sistemului de educaţie preşcolară pentru copii comunităţii rome;

4. Acordarea facilităţilor şi locurilor subvenţionate pentru tinerii romi care doresc sa urmeze instituţii superioare de învăţământ şi stimularea cadrelor didactice, juriştilor, economiştilor de etnie romă, etc.

5. Integrarea aspectelor istorice şi culturale ale romilor în istoria moldovenească, includerea istoriei comunităţii rome ca obiect de studiu adiţional obligatoriu în zonele cu populaţie compactă;

6. Publicarea de către Departamentul Relaţii Interetnice a unui studiu asupra istoriei minorităţii romilor în Republica Moldova;

- administraţia publică şi luarea deciziilor

1. Rezervarea de către partidele politice a locurilor pentru reprezentanţii comunităţilor rurale de romi pentru alegerile locale;

2. Toate deciziile privind alocaţiile şi cheltuielile publice privind comunităţile rurale de romi să fie efectuate în prezenţa reprezentanţilor comunităţii de romi;

3. Instituirea de către autorităţile locale a consultărilor săptămânale şi trimestriale cu comunităţile de romi;

4. Crearea de către Departamentul Minorităţilor Interetnice a unei unităţi pentru soluţionarea problemelor legate de romi şi de angajarea romilor;

5. Examinarea hotarelor administrative pentru încurajarea consolidării romilor într-o unitate administrativă;

6. Distribuirea resurselor publice privind comunităţile de romi pentru compensarea subdezvoltării;

7. Examinarea de către autorităţile publice şi locale a cheltuielilor adiţionale direcţionate spre dezvoltarea necesităţilor fundamentale ale romilor, sfera socială, apă, canalizare, electricitate, etc.

- accesul la bunuri

1. Construcţia şi renovarea de către autorităţile centrale şi regionale a drumurilor asfaltate spre şi în caz de necesitate în cadrul comunităţilor rurale de romi;

2. Ameliorarea situaţiei materiale în comunităţile rurale de romi;

3. Stabilirea schemelor creditelor şi acordarea ajutoarelor la scară mică;

4. Dezvoltarea regională direcţionată nemijlocit spre comunităţile de romi;

5. Oferirea oportunităţilor de angajare în posturi din structurile administraţiei publice (preponderent în administraţia locală),

6. Organizarea pentru comunităţile de romi a cursurilor de educaţie profesională, precum şi cursuri de orientare profesională;

7. Încheierea acordurilor între structurile administraţiei publice centrale şi autorităţile vamale ale Ucrainei în vederea stopării jafurilor la frontieră;

3. Recomandări şi măsuri speciale

3.1 Recomandări generale

v Guvernul RM să ratifice Carta Socială a Consiliului Europei revizuită, de asemenea să facă o Declaraţie prin care să accepte procedura plângerilor colective conform Articolului D, paragraful 2 din partea a IV-a din Carta revizuită;

v Guvernul RM să ratifice Carta Europeană pentru Limbile Regionale şi Minoritare;

3.2 Accesul Romilor la educaţie

Către autorităţile centrale, regionale şi locale

Să îmbunătăţească accesul Romilor la educaţie: ar trebui să proiecteze politici şi măsuri nu numai pe termen scurt, dar şi pe termen lung /imediat.

Măsurile pe termen lung trebuie să fie direcţionate înspre:

v Îmbunătăţirea situaţiei generale (în special cea economică) a familiilor de Romi pentru a crea posibilităţi egale pentru aceste familii, pentru a trimite copii lor la şcoală, cum ar fi de exemplu:

- Angajarea,

- Condiţiile locuinţelor,

- Promovarea modelelor etc.

v Ridicarea nivelului de conştientizare în rândul familiilor şi copiilor Romi despre importanţa educaţiei prin organizarea întâlnirilor cu părinţii Romi, implicarea modelelor, inclusiv internaţionale, folosirea / axarea asupra experienţelor personale pozitive;

Măsurile pe termen scurt /imediat:

v Autorităţile regionale pentru educaţie să elaboreze ghiduri şi cele mai bune practici pentru toate şcolile în redresarea situaţiei de eliminare a Romilor;

v Autorităţile regionale pentru educaţie să încurajeze recrutarea profesorilor: plată diferenţială pentru a atrage profesori calificaţi în comunităţile Rome;

v Autorităţile pentru educaţie să elaboreze şi să ofere training-uri pentru profesori: competenţa culturală şi limba Romani, educaţia bilingvă;

v Autorităţile locale să creeze imediat instituţii preşcolare şi grădiniţe în comunităţile dezavantajate;

v Autorităţile centrale să recruteze activ tineri Romi în educaţie, oferind burse şi alte cheltuieli, dacă este posibil;

v Ministerul Educaţiei, autorităţile regionale pentru educaţie să aprobe şi să subvenţioneze studierea limbii Romani în ceea ce priveşte comunele Ursari, Vulcăneşti în grădiniţe şi şcoli, profesori suplimentari de limba Romani, publicarea manualelor în limba Romani;

v Autorităţile locale să pună la dispoziţia copiilor din comunităţile Rome mijloace de transport pentru a merge la şcoli;

v Autorităţile locale şi regionale să aloce resurse pentru profesori suplimentari pentru a lucra cu copiii din comunităţile Rome;

v Autorităţile locale să pună la dispoziţie resurse necesare pentru a stabilirea sistemului de educaţie preşcolară pentru copiii din comunităţile Rome (grădiniţe etc.);

v Autorităţile centrale să pună la dispoziţie locuri bugetare în instituţiile de învăţământ superioare şi să stimuleze profesorii, avocaţii, economiştii de origine Romă etc.

v Aspectele culturale şi istorice Rome constituie parte integrantă din istoria Moldovei, în teritoriile cu populaţie compactă, istoria comunităţilor Rome este inclusă ca o clasă adiţională obligatorie;

v Departamentul pentru Relaţiile Interetnice să publice un studiu despre istoria Romilor în Moldova;

v Să sprijine, proiecteze şi implementeze programe /proiecte direcţionate înspre pregătirea preşcolară a copiilor Romi

Ø asigurarea copiilor cu transport la şcoli;

Ø oferirea a cel puţin unei mese gratis la şcoală şi

Ø oferirea materialului necesar;

v Să sprijine, proiecteze şi implementeze programe /proiecte direcţionate, prin format şi condiţii relevante, spre educarea copiilor Romi în şcolile medii;

v Să ofere încălţăminte, haine, cărţi şi alte materiale şcolare relevante, de asemenea taxe regulare;

v Să ofere tinerilor Romi care doresc să îşi continue studiile posibilităţi şi forme, ca de exemplu: şcoli serale gratis, burse, materiale şi instrumente educaţionale etc.;

v Să proiecteze şi să sprijine programele bursiere pentru studenţii din Universităţi, elevi în şcolile medii şi pentru elevii cu rezultate pozitive din şcolile medii;

v Să creeze proiecte care stau la baza activităţii grădiniţelor pentru copiii Romi;

v Să promoveze stabilirea programelor universitare pentru lucrătorii sociali şi cadrul medical Rom;

3.3 Alocările publice

v Să aducă nivelul de cheltuieli alocate pentru comunităţile de Romi la nivelul cheltuielilor pentru comunităţile non-Rome.

v Să întreprindă imediat măsuri pentru modernizarea infrastructurii comunităţilor de Romi, inclusiv drumurile, electricitatea, reţelele de gazificare, telefonice şi serviciile de urgenţă, aducându-le la nivelul standardelor din restul ţării.

v Să construiască drumuri de acces către comunităţile de Romi, astfel încât să se ajungă în cazurile de urgenţe medicale;

v Să asigure remediu efectiv pentru cazuri de discriminare împotriva Romilor în domeniul angajării, locuinţelor, sănătăţii, protecţiei familiei şi educaţiei;

v Să aloce din fondurile centrale surse pentru asigurarea necesităţilor sociale de bază pe care populaţia Romă le întâmpină şi în mod special copiii şi persoanele în vârstă;

v Autorităţile centrale şi regionale să asigure facilităţi în oferirea de granturi mici pentru satele de Romi (colaborare între autorităţile locale şi grupurile de iniţiativă locale) pentru satisfacerea necesităţilor sociale, sanitare şi culturale;

3.4 Domeniul sănătăţii

Măsurile pe termen lung trebuie să fie direcţionate înspre:

v Revederea şi adaptarea legislaţiei şi poliţei de sănătate împreună sau concomitent cu poliţa socială, astfel încât să devină clare şi ridicate la standardele europene;

v Şomerii ar trebui să primească automat asigurare medicală în timp ce sunt înregistraţi la oficiile de muncă;

v Suma aşa-numitei participări la achitarea diferitor tipuri de intervenţii sau tratament trebuie revăzută;

v Copiii şi persoanele în vârstă trebuie să aibă asigurare medicală cu un număr redus de condiţii;

Măsurile pe termen scurt trebuie să fie direcţionate înspre:

v Femeile cronic invalide şi gravide (inclusiv naşterea) ar trebui tratate gratis sau la un preţ minim;

v Asigurarea persoanelor cronic invalide cu medicamente gratis;

v Sprijinirea, proiectarea şi implementarea a proiecte concrete ce tind înspre îmbunătăţirea accesului Romilor la îngrijirea medicalăi;

v Sprijinirea, stabilirea şi activarea cabinetelor /clinicelor medicale în cele mai mari comunităţi de Romi, oferirea de control şi medicamente de primă necesitate gratis. În afară de medic general şi soră medicală, să asigure cabinetele /clinicele cu un ginecolog, de asemenea echipament relevant;

v Asigurarea accesului gratis a comunităţilor de Romi la intervenţiile paramedicale;

v Ridicarea nivelului de sănătate şi educaţiei sexuale în rândul comunităţilor de Romi în general şi în mod special a femeilor şi tinerilor Romi.

1. să organizeze seminare cu privire la anatomia femeii /bărbatului, metodele de contracepţie, igiena, creşterea unui copil etc.

2. să asigure ridicarea nivelului de conştientizare şi training-uri informaţionale pentru liderii comunităţilor şi tineri asupra legislaţiei şi sistemului medical de bază.

v Sprijinirea, proiectarea şi implementarea programelor de prevenire a abuzurilor de droguri, cu toate că încă nu reprezintă o prioritate pentru comunitatea Romă;

v Sprijinirea şi încurajarea programului universitar pentru cadrul medical Rom;

v Crearea de centre publice de sănătate competente în comunităţile Rome, cu o atenţie deosebită îndreptată înspre sănătatea mamelor şi copiilor;

v Alocarea de fonduri pentru efectuarea cercetărilor în domeniul sănătăţii publice în rândul Romilor din Moldova, pentru a dezvălui statistecele importante, cum ar fi de exemplu, rata de durată a vieţii, rata mortalităţii în rândul copiilor şi alţi indicatori majori, de asemenea barierele ce împiedică accesul la îngrijire medicală.

3.5 Câştigurile şi veniturile

v Să recruteze activ Romi calificaţi pentru poziţii profesionale în administraţia locală şi naţională, cadre muncitoreşti, furnizorii de servicii medicale şi oficialităţi şcolare;

v Să recruteze activ tinerii Romi în cariere din medicină şi sănătate publică oferind burse şi alte cheltuieli dacă este posibil;

v Autorităţile regionale şi centrale să renoveze şi să construiască drumuri către şi, unde este necesar, între comunităţile rurale de Romi;

v Situaţia materială trebuie îmbunătăţită în comunităţile rurale de Romi;

v Stabilirea pentru comunităţile Rome de granturi şi scheme de creditare;

v Dezvoltarea regională trebuie să se axeze în special pe comunităţile de Romi;

v Posibilităţile de angajare publică trebuie stabilite eficient pentru reprezentanţii Romilor în aceste teritorii (în special în administraţia locală);

v Cursurile de educaţie profesională, de asemenea cursurile de orientare profesională trebuie să fie accesibile pentru Romii din comunităţi;

v Autorităţile centrale trebuie să colaboreze cu autorităţile vamale din Ucraina pentru stoparea furturilor de la frontieră;

v Să creeze proiecte şi să sprijine programele şi proiectele care se axează pe oferirea de cursuri pentru calificări şi recalificări profesionale concomitent sau după cursuri educaţionale. În primul rând trebuie vizaţi tinerii Romi. Training-urile profesionale trebuie să se axeze pe calificarea care le permite Romilor să fie independenţi pe piaţa muncii, de exemplu: industria construcţiilor, şoferi profesionali, coafori, tapiţeri, muncitori etc.;

v Să organizeze şi să implementeze diferite forme de educaţie neformală pentru diferite grupe de vârstă. Să se axeze pe oferirea de deprinderi sociale şi pe conştientizarea drepturilor omului şi civile, de asemenea pe structura administrativă şi alte probleme relevante.

v Să desfăşoare activităţi pentru dezvoltarea localităţilor populate de Romi, planificarea economică pentru facilitarea câştigurilor din sate;

v Autorităţile centrale să aloce surse suplimentare pentru a remedia infrastructura necesară pentru generarea micului business (drumurile, apa, electricitatea etc.);

3.6 Utilizarea limbii

v Să aducă modificări în legea cu privire la funcţionarea limbilor şi administraţia publică locală luând în consideraţie faptul că pentru localităţile de Romi, acolo unde populaţia de Romi constituie 6 % şi în plus să aibă un oficial public apt să comunice în limba Romani cu acei Romi care doresc acest lucru în legătură cu autorităţile publice;

v Să aducă modificări în legea cu privire la presă şi radiodifuziune în acele localităţi unde Romii constituie 6 % şi să fie alocat mai mult spaţiu de emisie şi în presă în limba Romani;

v În localităţile Ursari şi Vulcăneşti utilizarea limbii Romani trebuie să fie un principiu obligatoriu în administraţia locală, pentru serviciile publice un oficial public competent Rom ar trebui să ofere comunicarea necesară cu acei care doresc acest lucru.

3.7 Participarea şi autorităţile publice

v Partidele politice să rezerve locuri pentru reprezentanţii Romilor din comunităţile rurale în alegerile locale;

v Toate deciziile cu privire la alocările publice şi cheltuielile pentru comunităţile de Romi trebuie desfăşurate în prezenţa reprezentanţilor din comunităţile de Romi;

v Autorităţile locale să instituie consultaţii trimestriale între comunităţile de Romi;

v Departamentul Minorităţilor Interetnice să stabilească un cadru complex al problemelor Romilor şi să angajeze Romi;

v Să considere frontierele administrative încurajând consolidarea Romilor într-o singură unitate administrativă;

v Cheltuielile publice pentru comunităţile de Romi trebuie să se axeze pe recompensarea subdezvoltării şi cheltuielile minime din trecut;

v Autorităţile regionale şi centrale să ia în consideraţie cheltuieli suplimentare pentru dezvoltarea facilităţilor de bază, sferei sociale, canalizării, electricităţii din comunităţile de Romi etc.;

v Să organizeze consilii locale şi centrale de coordonare cu reprezentanţii Romilor pentru consultarea şi implicarea lor în procesul de luare a deciziilor;

v Să întreprindă măsuri active pentru ridicarea numărului de angajaţi Romi în autorităţile publice şi să considere acest fapt ca o necesitate pentru regiunile şi localităţile compact populate de Romi;

v Să introducă în programele din şcolile şi grădiniţele locale informaţii despre tradiţiile şi cultura Romilor;

v Să aducă modificări în legea cu privire la partidele politice şi Codul Electoral care interzice participarea şi sprijinirea de către organizaţiile civice şi etno-culturale a candidaţilor în alegerile locale;

v Să aducă modificări în legea cu privire la liberalizarea de către partidele politice în stabilirea partidelor politice la nivel regional;

v Să consulte obligatoriu populaţia Romă atunci când sunt aduse modificări în diviziunile teritoriale şi administrative ale administraţiei publice;

v Legea cu privire la administraţia publică trebuie să revină autorităţilor regionale acolo unde populaţia minoritară constituie cel puţin 6 %

Ø Competenţă substanţială a programului educaţional, între programul de studiu educaţional naţional;

Ø Competenţă substanţială a activităţilor culturale din comunitate

v Legea cu privire la administraţia publică, Codul Electoral în localităţile unde populaţia minoritară constituie cel puţin 6 %

Ø Un loc rezervat în consiliul public local la nivel primar sau secundar pentru un reprezentant al minorităţilor naţionale ales direct; nici un reprezentant nu a fost ales în consiliul public

3.8 Agenţiile de finanţare şi ONG-urile

v Să se axeze pe capacitatea de construcţie în cadrul organizaţiilor. Să încurajeze participarea personalului şi voluntarilor în training-uri pe:

· Management organizaţional;

· Managementul proiectului;

· Relaţii publice (cu autorităţile, media etc.);

· Deprinderile de conducere;

· Colectarea informaţiei şi crearea bazelor de date.

v Să schimbe atitudinea faţă de distribuirea ajutorului umanitar pentru dezvoltarea comunei. Încă mai există multe comune care au nevoie de ajutor umanitar şi populaţia Romă percepe acest sprijin ca fiind în natură.

v Să dezvolte proiecte şi activităţi concrete axate pe îmbunătăţirea situaţiei comunelor de Romi;

v Să se concentreze asupra ridicării gradului de conştientizare în rândul Romilor din comunitate despre drepturile omului şi civice de bază, de asemenea despre structura administrativă şi câteva legislaţii relevante de bază;

v Să ofere consultaţii zilnice Romilor şi comunităţilor de Romi unde pot fi atinse problemele specifice;

v Să se concentreze asupra medierii problemelor între comunităţile de Romi /Romi şi autorităţi;

v Să se concentreze asupra dezvoltării tinerilor conducători;

v Să promoveze rolul femeii Rome în cadrul dezvoltării comunităţii;

v Să dezvolte procesul de lucru şi practicile de colaborare atât între ONG-urile de Romi, cât şi între ONG-urile non-Rome;

v Să stabilească contacte, să ia cunoştinţă despre şi să folosească capacităţile, resursele şi consultaţiile organizaţiei internaţionale prezentă în teritoriu;

4. Analiza îngrijorărilor

4.1 Trăsături ale discriminării sistematice şi instituţionalizate

Studiile scot în evidenţă imaginea alarmantă a practicilor ce durează de decade (secole) şi sistemul curent reîntărit de discriminare instituţionalizată a satelor de Romi şi locuitorii săi. Studiul arată câteva teritorii majore cu practică instituţionalizată de discriminare. Aceste teritorii se bazează pe diverse circumstanţe, fapte, politici, fără legături între ele determinate de acţiuni conectate şi separate şi acţiuni ale autorităţilor locale, regionale şi centrale.

Afirmaţia este viabilă pentru următoarele teritorii a practicilor de discriminare instituţionalizată:

v Alocarea de fonduri publice pentru educaţie, cultură;

v Alocarea de fonduri publice pentru condiţiile materiale de bază;

v Lipsă de reprezentanţi în procesele de luare a deciziilor la nivel local şi regional de discriminare instituţionalizată;

v Lipsă de acces la sursele de venit.

Fenomenul nu există la nivel individual, dar la nivel de practici de lungă durată întărite continuu de diferitele autorităţi moldoveneşti. Evaluarea situaţiei este că în prezent sistemul are rădăcini adânci în politica publică care nu este prevăzut în acţiunile din viitorul apropiat dacă nu vor fi întreprinse o serie de acţiuni fundamentate pe planuri de acţiune simple şi detaliate.

Fondurile publice sunt intenţionat alocate în aşa fel încât satele de Romi sunt sistematic dezavantajate în ceea ce priveşte problema educaţiei şi culturii. Calitatea serviciilor educaţionale este incomparabilă cu situaţia similară non-Romă. Necesitatea pentru tratare specială a copiilor Romi nu este luată în consideraţie. Rezultatul practicii este evident şi profund discriminant.

Alocarea de fonduri publice şi accesul la ajutor financiar extern se axează pe reabilitarea obiecţilor sociali şi sunt organizate în aşa fel încât satele de Romi sunt sistematic dezavantajate în ceea ce priveşte infrastructura materială şi socială de bază. Alocările publice din finanţările locale, alocările publice din alocările remise sunt în mod intenţionat nedirecţionate spre satele de Romi. În aceste sate continuă să fie neglijate comodităţile şi facilităţile sociale de bază a acestora (inclusiv apa, electricitatea, telefonia etc.), infrastructura este practic inexistentă. Acest fapt reprezintă rezultatul politicii întărite de discriminare instituţionalizată.

Satele de Romi şi locuitorii săi au fost în mod continuu lipsite de mijloace de câştig, accesul la venituri pentru minimul de existenţă este împiedicat. Populaţia rurală Romă întâmpină emigrări extinse şi masive în căutarea de venituri pentru supravieţuire şi trai, aşa cum aceştia nu dispun de mijloace de existenţă şi menţinere a familiilor. Practica de servitute şi dependenţă a fost menţinută în formă modernă de lipsire a locuitorilor din satele de Romi de pământuri, acces la venituri generate de activităţi economice din resurse naturale situate pe teritoriile din aceste localităţi. Aceste sunt întărite pentru a „a servi” zi de zi sau să îşi părăsească casele în cătare de venituri. Ca rezultat, Romii întâmpină forme incomparabile de sărăcie, de malnutriţie, degradare a sănătăţii, grad înalt de îmbolnăvire, rate mici de natalitate şi rata mortalităţii.

Sistemul procesului politic, reprezentarea intereselor Romilor şi alegerea Romilor în diferite autorităţi locale, regionale şi centrale este nevaforabilă pentru Romi şi extrem de limitată. Modalităţi formale pentru reprezentarea Romilor împiedică formarea formelor de asociaţii în scop politic, în timp ce partidele politice rămân indiferente şi dezinteresate de necesităţile Romilor. Romii sunt practic absenţi în organele de luare a deciziilor şi interesele lor nu sunt luate în consideraţie. Acest fapt rezultă din formele extreme de neglijenţă şi nereprezentare a Romilor în societatea moldovenească.

4.2 Drepturile la cultură şi limbă

Recomandări

v Autorităţile specializate, Ministerul Educaţiei să caute prin arhive informaţii despre istoria satelor şi să introducă această informaţie şi opinii în procesul de educare a elevilor din sate;

Analiză

Studiul a cuprins satele de Romi unde identitatea Romani şi viaţa Romani diferă. Proiectul a scos în evidenţă câteva situaţii surprinzătoare în ceea ce priveşte identitatea Romilor ca Romi. Situaţia 1 (Vulcăneşti, Ursari) reprezintă satele unde populaţia vorbeşte limba Romani şi sunt identificaţi deschis cu Romii. Situaţia 2 (Schinoasa şi altele parţial) reprezintă satele în care populaţia nu vorbeşte limba Romani, dar se identifică cu Romani (cel puţin în majoritatea cazurilor). Situaţia 3 (Bursuc, Parcani, Huzun, Stejăreni) reprezintă satele în care populaţia din aceste comunităţi a refuzat să se identifice direct ca Romi.

Situaţia 1: Grupul de proiect a vizitat comunele Vulcăneşti şi Ursari cu o populaţie totală de 800 şi 600 locuitori, care se identifică în mod evident ca Romi şi au comunicat între ei predominant în limba Romani şi atât cu experţii Romi, cât şi cu membrii grupului de lucru. În aceste comunităţi, populaţia utilizează limba Romani în viaţa privată de zi cu zi, comunicare în întâlnirile informaţionale, discuţiile pe stradă etc. În satul Ursari, Romii vorbeau limba Romani şi se identificau evident cu identitatea şi cultura Romani, la fel ca şi Romii din Vulcăneşti.

Situatia 2: În satul Schinoasa, Romii se identificau drept Romani, dar nu vorbeau limba Romani. Câteva persoane mai în vârstă din sat vorbeau limba Romani şi cunoşteau un număr de expresii şi cuvinte. Acestea au povestit grupului că părinţii lor vorbeau mult mai bine limba şi chiar vorbeau cu ei în limba Romani şi Română /Moldovenească; totuşi generaţia lor practic au uitat limba Romani. Autorităţile locale alocă ZERO finanţe în buget pentru cultura comunităţilor din satul Schinoasa şi satul Ursari. Totuşi locuitorii din Schinoasa nu s-au identificat drept Romi şi recunosc că toţi (autorităţile, satele vecine) îi consideră drept Romi şi ei nu au nimic împotrivă şi acceptă faptul că sunt consideraţi Romi. În acelaşi timp, locuitorii din Schinoasa au arătat grupului de lucru paşapoartele lor de tip Sovietic în care erau înscrişi drept moldoveni. Această situaţie mixtă are şi o lecţie.

Situaţia 3: În satele Huzun, Stejăreni, Parcani şi Bursuc situaţia este mult mai diferită. Localnicii au refuzat să fie luaţi drept Romi şi chiar s-au supărat atunci când interlocutorii i-au numit aşa. Grupul de lucru era compus din reprezentanţi Romi şi non-Romi. În timp ce non-Romii au început să vorbească şi să adreseze întrebări despre identitatea şi originea lor etnică, nici unul nu a recunoscut sau s-a identificat drept Rom. Mulţi interlocutori (generaţia în vârstă şi generaţia de vârstă mijlocie) au arătat paşapoartele lor afirmând că ei sunt moldoveni, nu vorbesc deloc limba Romani şi prin urmare nu sunt Romi. În timpul discuţiilor în privat, membrii Romi din grupul de lucru, care se identifică în mod evident drept Romi, au afirmat că interlocutorii au arătat semne de apropiere şi chiar utilizau expresia “noi”, adică ei şi membrii Romi din grupul de lucru, sau fraze ca “înţelegi pentru că eşti unul de-ai noştri” etc. Însă ei refuzau să utilizeze aceste expresii atunci când de interlocutori se apropiau membrii non-Romi. În acelaşi timp, grupul de lucru a descoperit că alte comunităţi non-Rome (din acelaşi sat sau sate din regiune, autorităţile regionale, locale şi centrale) tratau şi considerau aceste comunităţi drept comunităţi de Romi. În multe expresii şi afirmaţii, grupul de lucru a observat următoarea practică de adresare către membrii şi populaţia din aceste comunităţi: “Ei sunt Ţigani”, “Ţiganii locuiesc acolo” etc. Atunci când ajungeam în alte comunităţi sau sate vecine non-Rome şi întrebam unde putem găsi comunităţi de Romi, toţi indicau şi numeau fără excepţie aceste comunităţi.

Comentarii la Situaţia 2 şi 3

Portul, limba, felul expresiilor şi accentul populaţiei din aceste comunităţi poate fi uşor deosebit de alte comunităţi non-Roma din acelaşi sat (unitate administrativă). Chiar dacă nu vorbesc altă limbă decât Româna /Moldoveneasca, nici un cuvânt în limba Romani (după cum au încercat să îi provoace membrii Romi din grupul de lucru), expresiile şi accentul lor este diferit. Populaţia Romă din comunitate au explicat faptul că ei vorbesc mai bine în limba română /moldovenească şi că ei au fost mai izolaţi de viaţa publică şi prin urmare ei au păstrat câteva tipuri diferite de expresii şi accent. Portul locuitorilor din aceste comunităţi este considerat tipic Romani din România (care se identifică în mod evident drept Romi). Locuitorii din aceste comunităţi au descris cazuri în care au fost în România şi s-au identificat imediat acolo drept Romani şi chiar se adresau în limba Romani.

Un alt aspect pe care grupul de lucru l-a cercetat a fost dacă în viaţa lor de zi cu zi populaţia din comunităţi a păstrat trăsăturile stilului de viaţă sau obiceiurilor, tradiţiilor atribuite Romilor din regiune. În unele cazuri membrii Romi din grupul de lucru au afirmat că unele tradiţii şi obiceiuri se potriveau cu trăsăturile ocupaţiei Romilor (în timp ce călătoreau sau după ce s-au stabilit) bazate pe divizia grupurilor de Romi.

O analiză mai profundă este necesară pentru a înţelege legătura între satele Huzun, Stejăreni, Parcani şi Bursuc care se situau lângă bisericile ortodoxe şi mănăstirile Hîncu, Căpriana, Bucovăţ şi Răciula, care îi deţineau pe Romi în sclavie înainte de a doua jumătate a secolului 18. Vecinătatea acestor biserici de cele trei sate menţionate şi situaţia acestor sate în teritoriul împădurit, fără ca satele să deţină pământ, sugerează că ei lucrau şi câştigau depinzând de biserica ortodoxă. În cazul satului Schinoasa, situaţia ar fi putut fi diferită dacă populaţia depindea de un moşier în satul cel mai vecin Ţibirica, purtând numele acestuia.

Trăsăturile culturale şi ocupaţiile acestor sate în situaţia 2 şi 3 reflectă legătura directă de originea Romă a locuitorilor. În acelaşi timp locuitorii au afirmat că strămoşii lor erau renumiţi pentru prelucrarea lemnului şi legătura lor de mănăstirile menţionate Căpriana, Hîncu, Bucovăţ şi Raciula constituie o dovadă. Bibliotecara din satul Bursuc a spus că a văzut o istorie scurtă a satului Bursuc în documentaţiile mănăstirii Hîncu care afirma că satul Bursuc aparţinea mănăstirii din momentul ridicării şi locuitorii din Bursuc depindeau de mănăstirea Hîncu. Grupul de lucru nu a putut verifica afirmaţia pentru că nu i s-a permis să se uite prin cărţile mănăstirii Hîncu şi ar fi constituit un scop aparte al cercetării.

4.3 Drepturile la educaţie

Recomandări

Să îmbunătăţească accesul Romilor la educaţie: să proiecteze politici şi măsuri nu numai pe termen scurt, dar şi pe termen lung şi scurt /imediat.

Termenul lung trebuie să fie axat pe: