Raport în urma vizitei de
documentare
Comitetul a fos sesizat printr-o legătură telefonică de
către o persoană, care, a dorit să rămână
anonimă, din cauza faptului că în Republica Moldova nu este
asigurată protecţia martorilor, în legătură cu verificarea
stării de sănătate a condamnatului Serghei Bezman, deţinut
în penitenciarul nr.1 din or. Taraclia, CHDOM a format o delegaţie care
s-a deplasat la faţa locului pentru a examina cazul.
S-a constatat că drumul care face legătura dintre oraşul
Taraclia şi Penitenciarul nr.1 se află într-o stare dezastruoasă,
şi care face practic imposibilă deplasarea cu autoturismul, autobusul
ş.a. mijloace de transport. În timpul în care membrii CHDOM aşteptau
să aducă deţinuţii cu care aveau stabilită
întrevedere, împreună cu administraţia penitenciarului şi cu
participarea reprezentantului procuraturii din Taraclia, s-a făcut o examinare
a câtorva camere destinate întrevederilor „de lungă durată” (cu
soţul, rudele etc.). La moment, cel puţin un deţinut avea
întâlnire de lungă durată. Camerele, în general, erau curate, aveau
paturi şi cele necesare pe ele. În camera,
unde CHDOM a avut întrevederea cu deţinutul Bezman erau două
televizoare din care nici unul nu funcţiona. Din declaraţiile
funcţionarilor penitenciarului în celelalte încăperi se făcea reparaţie,
ceea ce am putut constata şi echipa CHDOM din zgomotul specific care se
auzea.
Serghei Bezman, ne-a informat că la data de 03.04.2008 a fost
insultat, ameninţat şi bătut de către Alexandru Ivanovici
Malina, funcţionar al penitenciarului. Astfel, acesta l-a bătut cu
picioarele în piept, l-a lovit cu capul de pereţi din cauza că a adresat
nişte petiţii domnului Marian Lupu, Preşedinte al Parlamentului
Republicii Moldova, şi a fost ameninţat că îi vor fi rupte
mâinile pentru plângerile pe care le-a făcut împotriva administraţiei
penitenciarului.
La examinarea corpului deţinutului, CHDOM a constatat că în
afară de vânătăile proaspăt provocate în regiunea cutiei
toracice, care semănau a fi în timpul şi în condiţiile
menţionate de deţinut, mai exista inflamaţia de la cap şi
de la cavitatea bucală, care după cum se afirmase i-au fost produse
în timp ce-l impunea să mănânce scrisorile trimise domnului Marian Lupu.
De asemenea, deţinutul avea cicatrice de tăieturi de cuţit la
mâini şi pe burtă care, din declaraţiile sale, tăieturile
şi le-a făcut singur, ca reacţie de protecţie pentru a nu
fi transferat în blocul unde stau „blatnâii”, adică deţinuţii
extrem de periculoşi. CHDOM primeşte cu regularitate plângeri pe
proceduri de „transfer” sau „tranzit[1]”, care
după adoptarea noului Cod de Executare au devenit şi mai simplu de a
fi înfăptuite.[2]
Administraţia se răfuieşte cu deţinuţii care
încalcă regulile impuse de „stăpân” transferându-i în blocul
menţionat pentru o anumită perioadă, unde va fi bătut
şi poate chiar omorât. Asemenea proceduri sunt cunoscute bine de
deţinuţi şi deseori doar o aluzie la „transfer” produce
sentimente profunde şi urmări grave în psihicul deţinutului. După
maltratare, Serghei Bezman a solicitat să fie vizitat de medicul
penitenciarului dna Ludmila Ivanovna Şişcova. Din declaraţiile
acestuia, dumneaei i-a zis: „nu este nimic grav, vei sta puţin şi
îţi va trece”.
Din discuţiile avute cu rudele şi apropiaţii celorlalţi
deţinuţi, din mărturiile foştilor deţinuţi, care
sunt deja la libertate şi din analiza petiţiilor adresate
a)
Deţinuţii sunt antrenaţi la muncă, atât
în instituţie, cât şi în afara acesteia, însă nu sunt remuneraţi
pentru toată muncă
prestată.
b)
Deţinuţii nu sunt protejaţi contra
estorcărilor de bani, atât din partea autorităţilor criminale
dintre deţinuţi, fiind obligaţi să achite sume importante
în aşa-numitul „obşceac”, cât şi din partea unor colaboratori ai
instituţiei penitenciare. Cel puţin unul dintre deţinuţi
ne-a mărturisit că li s-a cerut câte 500 Euro pentru „obşceac”.
Pentru a fi protejaţi contra estorcărilor menţionate, colaboratorii
instituţiilor penitenciare le cer sume impunătoare.
c)
La mai mult de 2 ani de la începutul
activităţii sale, Comitetul pentru Plângeri, condus de
Paul Strutzescu încă nu este cunoscut nici administraţiilor
penitenciarelor. Fiind maltratat, Serghei Bezman a scris o plângere şi a
solicitat să fie expediată prin fax
d)
Deţinuţii care scriu plângeri împotriva
administraţiei sunt strămutaţi în alte instituţii
penitenciare, pentru a stopa derularea anchetei în cazurile acestora, ca actele
respective să nu mai ajungă la destinaţie. Din cauza
impedimentelor create de administraţia DIP, Comitetul Helsinki pentru
drepturile omului din RM nu poate monitoriza şi reprezenta în
instanţele naţionale şi internaţionale deţinuţii
respectivi.
e)
Petiţiile expediate de către condamnaţi
autorităţilor publice centrale sunt supuse cenzurii, iar autorii
acestora sunt supuşi torturii.
f)
Condamnaţilor nu le sunt create condiţii pentru
convorbiri telefonice, deşi necesitatea aceasta există, mai ales în
cazuri asemănătoare cu acele descrise mai sus şi legea prevede o
aşa opţiune. În penitenciarul din Taraclia, conform declaraţiilor
administraţiei, există doar două telefoane, care sunt folosite
de administraţie.
g)
Asistenţa medicală acordată
condamnaţilor nu corespunde cerinţelor impuse de legislaţie,
medicamentele şi serviciile sunt insuficiente, atât cantitativ, cât şi calitativ.
h)
Condamnaţii sunt discriminaţi la practicarea
sportului. După cum rezultă din petiţii acest drept le este
asigurat doar deţinuţilor din anturajul administraţiei şi a
„obşceacului”.
i)
Accesul dificil către penitenciar, obstacolele
create de către administraţia instituţiei şi de către
conducerea DIP nu numai pentru rudele şi prietenii deţinuţilor, dar
şi pentru organizaţiile ce monitorizează, promovează
şi protejează drepturile omului (în raport cu organizaţiile
accesul poartă caracter discriminatoriu !) sunt acţiuni ce nu
corespund scopului legii penale şi misiunii instituţiilor
penitenciare.
Reieşind din
cele menţionate mai sus recomandăm:
1.
Parlamentului RM să creeze un grup de lucru, cu
atragerea reprezentanţilor societăţii civile, care ar examina
situaţia creată şi ar propune modificări legislative în
aşa fel încât ar restabili controlul judiciar asupra modului de
ispăşire a pedepselor. Totodată să se ia în calcul ca deţinuţii
să nu fie strămutaţi în alt penitenciar ca reacţie a
plângerilor împotriva administraţiei penitenciarului adresate organelor
competente, garantând respectarea Constituţiei şi a Actelor Dreptului
Internaţional la care Republica Moldova este parte.
2.
A lua act de faptul că procuratura Taraclia a pornit
deja investigaţiile pe cazul menţionat. Cerem organelor de resort ale
Republicii Moldova să urmărească desfăşurarea
urmăririi penale în strictă conformitate cu legislaţia în
vigoare, cu Convenţia ONU pentru prevenirea torturii, tratamentelor
inumane, crude sau degradante şi a protocoalelor sale adiţionale,
ratificate de către RM, în aşa fel încât să nu fie admisă impunitate.
3.
A elabora măsuri concrete pentru a verifica modul
şi a asigura că sunt respectate prevederile Codului de Executare
şi a Statutului executării pedepsei de către condamnaţi
referitor la condiţiile de muncă ale condamnaţilor, astfel,
să se transfere cel puţin 25% din câştigul lunar la contul de
peculiu al condamnatului, indiferent de mărimea reţinerilor, conform
art.255 al.(7) din Codul de executare al Republicii Moldova.
4.
A cere administraţiei penitenciarului nr. 1 din
Taraclia şi conducerii DIP, ca în termen de cel mult 30 zile să fie
instalate telefoane publice (atât pentru accesul deţinuţilor cât
şi pentru vizitatorii la penitenciar) pentru asigurarea exercitării
dreptului la convorbiri telefonice, conform art.229, al.(3) şi (4) din
Codul de executare al R.M., precum şi pct.350, secţiunea a 28-a din
Statutul executării pedepsei de către condamnaţi.
5.
Organelor procuraturii, organizaţiilor de
supraveghere şi control a modului de respectare a drepturilor omului să
investigheze cazurile de încălcare a legislaţiei republicii Moldova
cu privire la confidenţialitatea corespondenţei şi a
petiţiilor expediate organelor menţionate la art.229, al.(2) Codul de
executare al R.M.
6.
Propunem
Departamentului Instituţiilor Penitenciare să renunţe la
practica declarativă cum ar fi enunţul „Departamentul Instituţiilor Penitenciare întreprinde toate
acţiunile necesare în vederea asigurării drepturilor
deţinuţilor şi neadmiterii torturii” de pe link-ul http://penitenciar.gov.md/ro/stiredetalii.html?idnews=2008-01-2311:10:10 , să recunoască faptul că
abuzurile încă mai au loc şi că fără o
transparenţă, fără o deschidere largă către toate
asociaţiile neguvernamentale (fără discriminarea lor după
principii de fidelitate şi criticele aduse), combaterea torturii şi
abuzurilor este imposibilă.
Ştefan Urîtu
Preşedintele
CHDOM
Teo Cârnaţ
Director
executiv al CHDOM
[1]
În
limbajul din penitenciare, noţiunea „tranzit” înseamnă o
operaţiune de transfer a deţinutului dintr-o instituţie în alta,
numită de administraţie „trimiterea la condiţiile
iniţiale”. Tranzitul se efectuează în vagoane, a câte 20-30
deţinuţi, dintre care unul este cel „neascultător”.
Ceilalţi deţinuţi au indicaţia să-l înveţe minte.
În drum unul dintre deţinuţi acoperă cu spatele fereastra santinelei, în timp ce
ceilalţi deţinuţi în mod obligatoriu lovesc în cel „vinovat” cu
mâinile şi cu picioarele. Din spusele cunoscătorilor, rareori când
rămân supravieţuitori. Se pare că procuratura în asemenea cazuri
nici nu intervine, pentru că nu este clar a cui competenţă este:
a procurorului de unde a plecat, sau a celui unde urma să ajungă. În
afară de aceasta nu sunt prea mulţi isteţi care ar mai dori
să se plângă şi acceptă regulile impuse de comunitatea
constituită prin voinţa stăpânului şi a şefului
criminalităţi. Nu este oare aceasta
crimă organizată ?
[2]
Vezi cazul Livadari din penitenciarul
Cricova, Sârghi- Leova, Levinţa- Cricova .
[3]
Paul Strutzescu mai deţine
şi preşedinţia